In coltul rece si trist al camerei intunecose, rememorez cadrele fericirii.....Plang.Plang dupa acele clipe de exaltare dar nu le mai vreau inapoi.Nu te mai vreau nici pe tine.Tradarea ta nemiloasa a patat cu furie sufletul meu de copil.Artarul batran, martorul iubirii noastre, are scrijelit p trupul lui, numele noastre...unul langa altu.Doar acolo mai putem fi impreuna...dar nua ucm.Poate niciodata!
Simt o nevoie sadica sa tip, sa ma descotorosesc de tot ce-i in jurul meu, sa revin la viata mea.Vreau sa nu mai regret atatea, sa traiesc in realitate, nu intr-o lume a iluziilor desarte.Hilaritatea reala a faptelor tale, imaturitatea ta, felul cum preivesti tu viata...inconfundabile,,,dar, le-am uitat deja!Urasc sa-mi amintesc ce-am simtit atunci, sentimentele de neputinta in fata unei forte care ma domina total.
Ma uit la trecut prin prisma sentimentelor de acum.Ura, cruditate...tot ce intrevad eu in definitia a tot ce a fost!
Ritmul delirtant al amintirilor ce mi se succed hiperbolizant in minte, scade cu fiecare lacrima, cu fiecare regret, cu fiecare zambet1
Te-am uitat deja.Trecutul e inexistent.Viitorul refuz sa il definesc, il vad doar in fiecare secunda!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu