Mi-ai aratat o lumanare spunandu-mi:"uite soarele!".Te-am crezut plina de puerilitate, stiam in sinea mea ca soarele e oricum departe.Mi-ai oferit o papadie spunand:"Iubirea mea si acest trandafir!".Am primit floarea cu bucurie, gandind:"Daca nu are spini nu voi mai suferii!".Langa un pahar de apa mi-ai spuns:"Iubito...uite marea!".Am privit uimita, acceptand imaginatia ta nelimitata.Pe langa toate aceste aspecte, inca ma uimieste geniul tau!
Cred in continuare in tine si in tot ce a fost.Ai incadrat tot timpul petrecut impreuna in ramele unui tablou plin de normalitate inversa si anormalitate diversa.Defineai totul foarte simplu...O privire era de ajuns s imi spui ce vrei...cuvintele erau de prisos.....legatura dintre noi e inca puternica..nu imi pasa c cred altii>:)
Prezentul...stau lejer p scaun, imi plimb rapid privirea pe aceste randuri si rememorez tot felul de cadre, din diferite unghiuri.As putea face kiar un scenariu, nu ar fi greu, dar vreu ca tu sa fi eroul meu~[:X]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu