E ciudat cum viata ne ia si ne arunca in cele mai neasteptate intamplari. Nu asta ar fii problema. Ci ritmul alarmant cu care se desfasoara. Ne trezim lipiti de o lume care ne e straina, care incearca cu tot suflul ei sa ne converteasca, o lume care emana un sfarsit tragic. E frumos modul in care incercam sa agatam totusi floricele pe acei pereti stafiditi, plini de ani grei. Desi stim ca floricele se usuca, tapetul cade si el, imbratisam cu ardoare o speranta care se joaca cu noi leapsa. Scapa ca prin minune exact cand credem ca am prins`o, ca e a noastra, ca ne putem infrupta din ea cu toata setea ce ne goneste nebuneste prin capilare. Ne inselam. Ne inselam amarnic cu iluzia unei fericiri erodate de cateva "alunecari de teren". E ca si cum am purta o jacheta fara maneci cand afra sunt -7 grade. Ne incalzste partil, si nici atunci bine. Se dezvolta atunci in noi instincte mecanice, automatizate. Trezitul de dimineata, un simplu spalat pe dinti, chiar o carte in plus citita, devin actiuni potentate de o incarcatura misterioasa de deznadejde. Sinapsele raman inchistate pe pesimista viziune a nereusitei. Stim de la inceput ca actiunea initializata va fii un fiasco. De aici deznadejdea, de aici teama de nou, de necunoscut. Teama glorifica mai apoi insusiri precum inhibarea. Ne izolam chiar si de lumea sta prea haina pentru gustul nostru. "Hain" are un gust amar combinat cu acru si o forma simetrica, cu colti. E interesant cum notiunile abstracte, precum sunetele, culorile, denumirile unor orase, zile etc, prind defapt forma in creierul nostru. Probabil este o forma mascata de inteligenta. Nimeni nu a tratat indeajuns de serios acest fenomen. Ne infierbantam ideile si nazuintele, contrar impresiilor noastre, in a fii plac "exteriorului". Si ajungem inca o data in spatiul destinat pierzaniei. Pierzania, ca si esecul, are rationamentul ei. Ne pierdem intotdeauna datorita unui factor exterior. Mentionez aici de pierzania eului, nu de valoarea in sine cuvantului, aplicata lucrurilor sau actiunilor. Atribuim deci ratacirea pe seama unui alt element, si avem astfel impresia ca suntem absolviti de orice vina. De aici se genereaza starea asta totala de nepasare. Uitam sa tratam la timp plagi ce semnalizeaza un final tragic, din nou. E defapt in noi un strigat mut de ajutor. Toti stim ca nu este in regula, dar din nou, lasam nepasarea sa preia lupta, si astfel devenim un aliat, doar datorita pozitiei strategice. Atribui insusirea de "aliat" conditiei noastre gnomice. [va urma]

Cainii se indragostesc?

Titlu retoric. Auzit in timp ce urmaream niste desene animate(viciu).Dar care m`a facut sa pun in antiteza ideea de animal si iubire.In desen era vorba despre un catelus normal, si o catelusa de vaza, sa zicem.Se indragostesc si au multi copilasi.Titlu provine de la intrebarea unuia dintre stapani: Cainii se indragostesc?


Nu stiu daca acele animalute se indragostesc...la fel cum nu mai stiu daca eu ma indragostesc...sau daca mai stiu sa ma indragostesc.Imi amintesc fiorii din clasele primare...doamne ce`mi mai batea inima daca il/ii vedeam(nu o sa le dau numele :)) ). Era frumos sa spui "Imi place de X". Dar nu spuneai cu voce tare, doamne fereste, colega din prima banca ar fii intins zvonul in toata clasa, iar tu riscai sa mergi c`o punga( imaginara) in cap saptamani la rand. Era frumos cand ii atingeai mana din greseala, cand prindeai mingea pasata de el, cand in curtea scolii erai numai in campul lui vizual. Ce mai strategii!! Si apoi...cand aflai ca o place pe o alta...ce faceai?...Nu`l mai priveai in ochi, il ocoleai pe coridor...mingile aruncate de el ieseau mereu in out...Dar totul trecea in maxim 5 zile, si scurta perioada de depresie era uitata.


Usor usor..."Te plac" s`a transformat in "Te iubesc". Ai simtit vreodata asta? Nici tu nu stii...nu mai stii. Credeai ca stii erai sigura ca stii..Dar ce au facut? Au pus pe un esafod toate aceste credinte, si un calau le`a decapitat. Cum sa le reinvii?? Cum? Cele 3 smicele de mar dulce, apa vie si apa moarta nu ar functiona in acest caz...Sunt prinsa intr`o menghina, intr`un nod..

Ma deplasez de la subiect...ma lasa fara cuvinte...:-<

Viata e un dar , nu?...Chiar este. Dar stilul de viata? Asta`i o creatie personal. Tu alegi cat de repede respiri, cat de dulce vorbesti, cat de colorat te imbraci, cat de putine haine porti, cat de multi bani economisesti...si mai ales cei pe care-i vrei in jurul tau, amicitial vorbind. Dilema consta in persoanele prezente in unul dintre atrii sau ventricule...biologic vorbin. Totul depinde de tine! Si daca depinde de tine atunci de ce nu e usor? Nu e usor...daca nu ar fii victime "colaterale" ai putea sa fii si tu un calau. Dar asa ce esti?

Nu am un remedeiu pentru nimeni si pentru nici o personalitate...am incetat in schimb sa mai caut personalitati...

Let`s do it!!!

Doar pentru că te muţi cu 2 metri mai departe de o grămadă de gunoi când ieşi la picnic, asta nu înseamnă că mizeria nu mai e acolo. Doar pentru că alegi să te uiţi în altă parte, asta nu înseamnă că în apele râului care îţi alimentează oraşul cu apă potabilă nu plutesc zeci de mii de PET-uri şi pungi. Doar pentru că nu fotografiezi şi munţii de gunoaie când pleci în vacanţă, asta nu înseamnă că ei nu erau acolo.


Ce-ar fi să schimbăm foaia? Ce-ar fi să ne notăm în calendar o dată importantă pentru fiecare dintre noi: aceea în care sute de mii de români au spus ”Stop!” şi şi-au curăţat ţara de PET-uri, pungi şi hârtii lăsate de alţii, purtate de vânt şi apă în cele mai frumoase locuri din România? Nu ne permitem să ne cumpărăm o ţară mai curată, şi nici nu am avea cum, dar putem să o curăţăm noi! Într-o singură zi s-o curăţăm pe toată! Să ne mândrim din ziua următoare că avem o ţară curată, că am scris istorie, că am acţionat împreună măcar pentru o zi!


Prin acest proiect ne propunem curăţarea mormanelor de gunoi din arealele naturale ale ţării, într-o singură zi. Mormanele de gunoi pe care le vom identifica şi curăţa în cadrul acestei campanii sunt gunoaiele aruncate de către cetăţeni (fie ei localnici sau turişti) în areale naturale. În mormanele de gunoi nu se includ zonele în care au fost transportate deşeuri cu utilaje şi depozitate sistematic (acestea fiind gropi de gunoi ilegale). Arealele naturale curăţate pot fi atât pe uscat, cât şi pe apă.

miss ya

Nu le poti avea pe toate.Unii au mai mult, altii mai putin..Unii stau mai sus, altii mai jos...Unii isi permit delicatese cu fructe de mare, altii raman la shaorma...Sunt exemple banale, dar care dor cand te lovesti de ele.Singurele diferente care conteaza totusi(pentru mine), sunt cantitatea de prieteni, intensitatea unei prietenii, volumul unei crize zdravene de ras..Sunt incomparabile, de nepretuit si vitale.
Reusim uneori sa pierdem persoane valoroase...fara sa ne dam seama.Credem ca inca mai sunt acolo pentru noi.Dar le`am pierdut.Decizii luate prea repede, pe nerasuflate, dar cu inima mica cat un purice cand vorbim din nou.Daca inchizi o usa de prea multe ori, si o redeschizi si tot asa...incepe sa scartaie... Sufletul e cu totul acolo, dar trupul e in imposibilitatea de a se deplasa[Love you and miss you, Micro][Dar asta nu inseamna ca nu am nervi pe tine x(]
Putem traii fara mancare sau apa, dar nu si fara prietenii.Inca o data (mi) s`a dovedit ca daca nu esti aici e motiv serios de stres.M`am obisnuit grav cu tine...[MGF/I/K/A/].....

Nici macar nu stiu de ce imi bat capul sa mai scriu.Tu ai plecat, iar soarele asta cretin cred ca vrea sa imi scoata un ochi..sau doi.Mainile ma dor de parca am tesut covoare...da, am tesut!Am tesut sperante ce acum se destrama.Intebare retorica:de ce inca mai scriu?....
Crezi ca nu imi pasa?...Imi pasa.Dar o voce zdrobitoare imi porunceste sa plec.Nu vreau sa plec.Ar trebuii sa faci ceva in legatura cu asta.Nu cu plecarea mea, ci cu conditia ta.Nu iti cer sa te schimbi, ar fi o absurditate din partea mea..
GATA!NU MAI SCRIU!

e special...

Ar fi prea comun sa incep un post sadic de..nervos..cu un "De Ce?"!Shi sunt revoltata!Cum de omul, in general, nu se poate multumii cu ce are...shi daca nu mai are...atunci e mai rau!Trebuie sa sti sa te resemnezi, sa te autocontrolezi, sa sti cum sa joci in viatsa!Nu exista decat o regula:Nu sunt reguli!Vrem totul..dar ce facem pentru asta?Ne punem o masca pe fatsa shi strabatem cu ea drumul vietsii..dar poa` ne impiedicam..shi se rupe..shi cade..shi..!!!Nu e nevoie de mashti, viatsa nu e un carnaval...viatsa e doar iad shi rai,iar noi suntem la mijloc,penduland de la o extrema la alta!Ca sa ai tre sa lupti, sa pastrezi, sa intretii!Am primit destule de la viatsa,shi bune shi rele..Ma consider o norocoasa!Privesc viatsa din profil, sunt o optimista, shi ii multumesc lui Dumnezeu ca mi`a "pus in bratse" prietenii de care pot spune ca sunt mandra!!!Ii am pe ei..am totul!De ce sa mint?...conteaza si banii, intretin uneori fericirea, dar daca nu e fericirea..ce mai intretin?Un cantec veki..spunea k nu luam bunurile materiale cu noi in mormant..shi asha e!Dar sigur pastram pentru o veshnicie amintirea sfanta a unui prieten!



Am fost sincera!Asta simt acum, oricat de naiv ar suna!Imi iubesc al drq de mult prietenii!

Asta trebuia sa fie un post intereseant..dar imi e prea somn k sa scriu ceva concrect!